Aş dori să vă spun o poveste.
A fost odată un băiat care s-a născut în România. El nu şi-a cunoscut niciodată tatăl natural, iar în scurt timp mama lui s-a căsătorit cu un alt bărbat. Acesta era însă un om rău şi pe deasupra şi alcoolic. Nu îl iubea pe băieţelul nostru şi se purta urât cu el şi cu mama lui.
Pe zi ce trecea, situaţia devenea tot mai greu de suportat pentru bietul copil. Bătăile şi scandalurile se ţineau lanţ, aşa că mama a hotărât să scoată copilul din acel loc, lăsându-l în grija bunicii. Aceasta însă era o femeie săracă şi bietul copilaş mânca doar o data pe zi. Cunoscând situaţia grea a copilului, o familie creştină din Oradea l-a luat din acel loc şi astfel copilul din povestea noastră a ajuns la Căminul Felix.
I se părea că a ajuns într-o altă lume... Totul era diferit: nu auzea certuri, nu primea bătaie, iar mâncarea era întotdeauna suficientă. Ba mai mult, a ajuns într-un loc plin de copii şi a găsit aici şi părinţi care l-au iubit şi i-au îndrumat paşii pe drumul cel bun. Astfel copilul a putut creşte într-o atmosferă plină de dragoste şi pace. A mers la şcoală, mai târziu a urmat cursurile unui liceu creştin din Oradea, a obţinut permisul de conducere, iar acum se pregăteşte pentru o nouă etapă importantă din viaţa lui, deoarece a fost admis la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea. A ales această facultate deoarece este pasionat de pictură. Viaţa lui a fost binecuvântată din abundenţă şi îi e recunoscător lui Dumnezeu, a cărui cale vrea s-o urmeze întotdeauna.
Copilul a cărui istorie v-a fost prezentată sunt eu. Mă numesc Marian, am 19 ani şi mă bucur că am putut împărtăşi cu dumneavoastră aceste lucruri despre viaţa mea. Căminul Felix înseamnă mult pentru mine şi pot spune că sunt foarte fericit că locuiesc aici.
Cât despre viitor, visez! Dar până atunci îmi trăiesc prezentul cu bucurie.
Marian